Cămaşa
bărbătească din costumul naţional românesc prezintă aceeaşi structură în întreaga
ţară. El se compune din cămaşă, cioareci, iţari, chimir, căciulă, opinci.
Cămaşa
bărbătească este piesa principală care a suferit, totuşi, mai puţine
transformări decât cămaşa femeiască.
Cămaşa
bărbătească se regăseşte în mai multe forme:
-
cămaşa
bătrânească
-
cămaşa
cu şi fără platcă
-
cămaşa
scurtă
-
cămaşa
cu barbur
Cămaşa bătrânească
se croia
simplu, din două foi; într-una se despica gura. Mâneci drepte, prinse din umăr,
se terminau largi jos la mână. Gulerul îngust se încheia în două aţe numite
băieri. Nu se ornamenta, ori apărea un ornament redus.
costum
popular din Banat
Cămaşa
bărbătească se ţesea din lână, in,
cânepă, bumbac. Se purta cu iţari,
cioareci din dimie, aba, pănură (stofă groasă în două ori patru iţe, dată la
piuă).
Cămaşa lungă cu sau fără platcă este o cămaşă care se poartă
deopotrivă în sudul Olteniei, Munteniei şi în Moldova, Banat, Bistriţa Năsăud.
Se
croieşte din 3-5m, în cinci foi, patru piepţi (piept şi spate) şi una pentru
mâneci, clini, broschiţe, platcă, guler. Ca şi la ii, se foloseşte croiul
simplu, fără pierderea vreunui petic, fără răscroială, cele patru foi fiind
unite prin platcă, de care se prind apoi mânecile. Cămaşa are ornament
geometric, în culoarea alb. Motivul se distribuie pe poale (la cămaşa mai nouă)
la mâneci, pe piept, pe guler. Cămăşile mai noi se ornamentează şi în roşu,
negru, uneori chiar galben. Ca punct se foloseşte punctul la un fir şi mai nou
punctul în cruce şi tighele. Se poartă cu cioareci de dimie, iarna, ori cu
pantaloni ţesuţi în năvădeală, vara.
În judeţul
Mehedinţi şi Gorj, cămaşa se poartă şi astăzi introdusă în nădragi (iţari),
ornamentaţi cu găietane.
În Banat,
cămaşa bărbătească excelează prin ornamentele geometrice cusute cu alb pe guler
şi manşete în punctul peste fire şi nemţoane, şi prin cheiţele cu acul.
Cămaşa de
Bistriţa Năsăud se ornamentează cu mărgele mici colorate, mărgele care nu se
adaugă cusăturii ca la celelalte ii şi cămăşi bărbăteşti, ci se cos direct sub
formă de motiv.
Cămaşa scurtă este o cămaşă din nord-vestul ţării. Se poartă
în Maramureş, Oaş, Satu Mare, Bihor, etc. Se croieşte cu mâneca foarte largă
(Oaş) şi se poartă peste chimir (cingătoare bărbătească de piele). Se
ornamentează pe umeri şi jos la mânecă, pe poale (Oaş), pe platcă (Satu Mare).
În Maramureş, ornamentul apare neînsemnat ori deloc. Cămaşa de poartă cu
„gacii” (pantaloni de pânză foarte largi) în Oaş, ori cu „gatii”, pantaloni
specifici Maramureşului.
Cămaşa cu barbur, aşa zisa cămaşă mocănească, care cuprinde
aria subcarpatică, de o parte şi de alta a munţilor, se poartă de către mocani
şi ciobani. Se numeşte cămaşă cu barbur, după clinul de formă triunghiulară
care se introduce în foile din faţă şi, uneori, şi în foaia din spatele
cămăsii, pentru a-i da lărgime.
Motivul
ornamental se distribuie pe barbur, jos la mână şi pe guler. Motivele florale
stilizate, delicate, în culori de negru picat cu galben ori fir auriu sunt
specifice cămăşii cu barbur. Se poartă cu iţari de aba, chmir, pălărioară mică,
neagră.
costum
popular din Roman _ ”Portul popular
românesc” Alexandrina Enăchescu Cantemir
Bibliografie:
Aurelia
Doagă_ Cusături româneşti
Alexandrina
Enăchescu Cantemir_ Portul popular
românesc
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu